In afara de tipul de etansare cu burduf si a anumitor solutii cu totul speciale, celelalte solutoo prezentate folosesc ca element de etansare garnitura.
Garniturile cele mai obisnuite au forma geometrica inelara, cu sectiunea patrata, rotunda sau eliptica.
Inelul de obicei este sectionat, pe una din raze, recomandabil la 45o, dar se intalnesc si solutii cu inele intregi. La montare in cazul inelelor tesite, se va evita ca doua inele succesive sa aiba sectionari suprapuse, asigurandu-se un decalaj de minim 30o. Se va urmari ca garniturile sa poata fi montate si demontate usor, in vederea unui acces simplu la cutia de etansare, care necesita de obicei intretinere. Pentru usurinta etansare, asigurarea unei functioanri indelungate si folosirea unui efort mai scazut la strangere, garniturile sunt imbibate cu lubrifianti, cu cutia de etansare se prevede cu inele de ungere, cu accesul lubrifiantului dinafara, asigurandu-se debitarea continua a lubrifiantului in spatiul dintre bucsa si tija.
La armaturile folosite la fluide cu temperaturi peste 300oC, la care lubrifiantul se descompune sau isi pierde calitatile normale, pentru protejarea acestuia, se folosesc cutii prevazute cu aripioare pentru racire cu aer, pereti dubli prin case re introduce un fluid de racire.
La robinetele folosite pentru fluide la temperaturi negative (t<0oC), se prevad solutii constructive cu camere intermediare, care plaseaza cutia de etansare intr-o zona unde temperaturile sunt normale. La armaturile folosite in vid se prevad solutii constructive, care sa creeze siguranta ca nu patrunde aer in interiorul robinetului. Cea mai sigura solutie, o reprezinta cutia de etansare lunga, al carei grup de garnituri inelare sunt separate printr-un inel metalic special profilat, creand un locas legat printr-un orificiu de intrare la o sursa de lubrifiant si un orificiu de scurgere. Se asigura astfel o circulatie continua de ulei si o inchidere hidraulica care sporeste efectul de etansare. O alta solutie este aceea care plaseaza cutia de etansare in intregime, intr-un clopot rasturnat, care este umplut cu lichid. Inchiderea acestuia cu capac si asigurarea masurarii minutioase a nivelului creeaza posibilitatea de a se aprecia in orice moment functionarea cutiei de etansare. Lubrifiantii alesi in asemenea cazuri trebuie sa aiba i viscozitate de 15-20o E. Garniturile trebuie sa umple locasul cutiei complet. Cu cat forma sa initiala asigura o umplere mai buna a locasului cu atat garnitura este mai corespunzatoare. Elasticitatea pe care o pastreaza garnitura in timpul strangerii este alt criteriu de calitate al acesteia. Garnitura elastica se muleaza mai usor dupa imperfectiunea tijei si cutiei rezultate din prelucrare. In timpul presarii volumul locasului cutiei este mai usor umplut de o garnitura elastica. Daca garnitura are si calitatea de a nu-si pierde din volum sub actiunea presiunii, temperaturii, naturii fluidului si poseda un coeficient ridicat de uzura, atunci etansarea va fi asigurata in timp fara necesitatea de a se interveni des cu strangerea presgarniturii. Din acest motiv, cele mai des folosite la cutiile de etansare au ramas garniturile moi, formate din materiale fibroase, de origine minerala sau vegetala, armate uneori cu insertii foarte subtiri de fire din metale cu maleabilitate ridicata, pentru a le asigura si o rezistenta corespunzatoare. Garniturile metalice, dure, din combinatii de fibre si metale cu asbest si grafit, dar cu elasticitate relativ mica (la strangeri usoare), nu se folosesc la cutii de etansare. Ele se intalnesc la etansarea corpului cu capacul, in acest caz fortele de prestrangere putand fi mult mai mari. Garniturile de etansare intre tija si capac de tipul inelelor „O” sunt mult mai simple si nesectionate. Resistenta fizica si termica ridicata, elasticitatea, compactitatea si rezistenta ridicata la uzura sunt calitatile principale ale acestor garnituri. Garniturile inelare „O” se folosesc insa adesea si la asifgurarea etanseitatii intre corp si capac, acolo unde ar fi necesare forte de strangere foarte mari. La tija, efortul pe inel, necesar pentru asigurarea etansarii, se obtine pe seama presiunii interioare a fluidului de lucru, garnitura lucrand astfel partial prin autoetansare. Prin folosirea garniturilor inelare la etansarea intre corp si capac, sau chiar la etansarea intre flansa si conducte, dispar tensiunile suplimentare ivite cu ocazia prestrangerii pentru etansare, la garniturile metalice sau plate. Efectul de autoetansare, care se mareste o data cu cresterea presiunii interioare, determina initial o prestrangere mai scazuta, de unde in unele cazuri nu mai este necesara o ingrosare a flanselor si suruburilor de strangere peste grosimea calculata. Acest fapt a determinat, in unele cazuri, inlocuirea imbinarii cu suruburi a capacului cu corpul, prin insurubarea capacului prin filet, sau sistem baioneta. Acestea asigura suficient preluarea fortei exercitate de presiunea fluidului, sunt mai simple constructiv si duc la o constructie usoara a armaturii prin economia de material provenita din lipsa flanselor si inlocuirea suruburilor. Aceste sisteme se intalnesc la presiuni inalte (25-100 kgf/cm2 si mai mari) si temperaturi pana la 500oC.
