CARACTERISTICILE FONTELOR STANDARDIZATE

Fontele sunt aliaje ale fierului cu carbonul si cu alte elemente. Continutul de carbon, depasind 1,7%, structura fontei este compusa din: ferita, al carei continut determina maleabilitatea, perlita, care determina rezistenta si plasticitatea, si carbon liber, in forma de graunti sau lamele de grafit, a caror forma si dimensiuni influenteaza de asemena proprietatile fontei.

Caracteristicile fizice mai importante ale fontelor sunt: γ=7…7,4 kgf/dm3; c=0,13 kcal/kg*grd; λ=22…28 kcal/m*h*grd; α=11*10-6 mm/mm*grd. Alte caracteristici ale unor calitati standardizate la noi si cu o mai larga utilizare sunt date in tabela 2.3.

Piesele se obtin prin turnare in forme de pamant sau metalice. Ele nu poseda suficienta plasticitate pentru a putea fi forjate sau matritate, nici chiar in stare calda. Se prelucreaza de obicei prin aschiere, cu exceptia unor fonte speciale.

Pentru obtinerea unor proprietati variate si imbunatatite, fontelor li se adauga elemente de aliere. Sunt considerata fonte aliate acelea care contin peste 0,1% Ti, V, Mo, peste 0,3% Ni, Cr, Cu, Al, peste 2% Mn si peste 4% Si.

Standardele din R.P.R. grupeaza caracteristicile generale ale pieselor turnate din fonte cenusii (STAS 568-61), fonte dodulare (STAS 6071-59) si fonte maleabile (STAS 569-56).
In afara acestor categorii standardizate in constructia elementelor de conducta se mai folosesc fontele aliate cu destinatii speciale, ca:

– fonte anticorosive cu 12-20% Ni, 2-6% Cr si 5-8% Cu, rezistente la medii acide;

– fonte aticorosive cu 25-36% Cr, folosite la elementele conductelor care transporta medii oxidante;

– fonte silicioase cu 14-18% Si, rezistente la actiunea acizilor puternici (HCI, H2SO4), dure si casante, prelucrabile numai cu abrazivi;

– fonte rezistente la temperaturi inalte si la foc, fonte antifrictiune, fonte rezistente la uzura etc.

Tabela 2.3