Imbiunarile cu mufa asigura etanseitatea intre elemente cu ajutorul unei umpluturi de etansare, presata la montare intr-un spatiu inelar, creat special de forma elementelor care se imbina.
Particularitatile acestei imbinari constau in: posibilitatea pastrarii etanseitatii in conditiile unor devieri mici de la coaxilitate a elementelor imbinate, dificultatea desfacerii imbinarii si siguranta insuficienta a acesteia, mai ales la presiuni mai inalte.
Forma si dimensiunile mufelor folosite la imbinarea tubulaturii de finta sunt standardizate (STAS 1693-50) pana la presiunea de 10 kgf/cm2.
Pentru tubulatule din bazalt, forma si dimensiunile mufelor de imbinare sunt indicate in STAS 1743-53, iar pentru cele din gresie antiacida, in STAS 4235-54.
Ca umplutura de etabsare se folosesc calti sau sfoara de canepa impregnate cu gudron. Sfoara nu trebuie impletita strans si se prepara de obicei prin fierbere in gudron. Dupa racire, garnitura se introduce in spatiul inelar, infasurandu-se in spirala dinspre mufa inspre conducta in straturi succesive, stemuindu-se fiecare strat in parte.
In cazul conductelor din fonta pentru presiuni pana la 2-3 kgf/cm2, peste umplutura se batatoreste ciment gras de sclivisire umezit. Pentru presiuni mai inalte, peste umplutura se toarna plumb topit intr-un strat de 10-20 mm grosime, care apoi se ciocaneste inca in stare calda.
La conductele din ceramica, peste umplutura de canepa spatiul inelar se umple cu argila alba bine framantata.