Siguranta de functionare a armaturilor, pe de o parte, si economia de materiale si energie, pe de alta parte, pun problema determinarii fortelor si momentelor minime necesare pentru inchiderea sigura si deschiderea usoara a armaturilor.
Eforturile care iau nastere in organele armaturii depind de o serie de factori tehnologici si de constructie, cum sunt: tipul armaturii, dimensiunea nominala, presiunea nominala si natura materialelor organelor. Marimea, directia si sensul lor variaza in cursul functionarii armaturii, depinzand de pozitia relativa a organelor cuplului de etansare.
Fortele si momentele care se ivesc in organele armaturii pot fi impartite, dupa rolul lor in functionarea armaturii, in doua categorii:
– cele care dau nastere la eforturi necesare crearii etanseitatii intre organele cuplului de etansare; acestea sunt eforturile pentru invingerea presiunii fluidului din armatura si pentru crearea pe inelele cuplului a presiunii de etansare; ele depind in cea mai mare masura de tipul cuplului de etansare si sunt specifice acestuia;
– cele care dau nastere la eforturi de rezistenta locala pe care le dezvolta diferitele organe auxiliare ale armaturii, cum sunt organele pentru etansarea trecerii tijei prin capac (membrane, burdufuri, cutii de etansare etc.) sau organele de sustinere si de transmitere a eforturilor (lagare, gulere, suruburi, roti dintate etc.).
Calculul eforturilor necesare etansarii armaturilor se face plecand de la echilibrul organelor cuplului de etansare. O data determinat acest efort din conditiile de echilibru ale fiecarui organ din lantul de transmitere a efortului, se ajunge succesiv la deteminarea eforturilor necesare a fi dezvoltate de organele de comanda.
Organele de etansare au diferite forme constructive; in prezent acestea sunt supuse la modificari, in scopul imbunatatirii etansarii. In continuare, sunt tratate numai organele specifice armaturilor; nu sunt tratate sistemele de parghii articulate, transmisiile prin surub si rotile dintate pentru lant, care sunt intalnite in lucrari de organe de masini.
Cel mai important organ al unui robinet il constituie cuplul de inchidere, care prin strangerea suprafetelor sale de etansare asigura separarea etansa a unei portiuni de conducta.
Tipurile de baza ale cuplurilor de inchidere intalnite in constructia de armaturi sunt urmatoarele:
– cuplul ventil-scaun;
– cuplul sertar-scaun;
– cuplul de la armaturile cu cep.
Mai rar se folosesc cupluri de inchidere de tip cu fluture, sau cu valva.
